para(v)anghelia noastra de toate zilelele

mi-a placut orasul azi: era liber si luminos si ce lume nu il parasise inca nu se grabea, nu se impingea, nu vorbea tare la telefoane - parca erau toti muste iesite la soare.

acum insa nu mai sunt asa de sigura despre oras. si nici despre locuitorii aia putini ramasi, asa de civilizati azi dimineata. In coltul meu de strada de la rascruce de drumuri si intersectie de nu´s ce cladire administrativo-ceva, unde, e drept, e mai greu cu parcatul in serile de sfarsit de saptamana dar e foarte liniste si pace in rest, s-a intamplat ceva. E un fum greu in aer, duhoare de mititei si mai dincolo dinspre coltul primariei rage unii - cred ca proconsul, nu pot fi precisa, da´asa seamana.

ce naiba se intampla? cine a stricat echilibrul? ce e cu chermeza asta?

1 mai nu mi se pare o scuza suficienta! si nu sunt sigura, dar parca mici si paine au fost interzisi prin lege la asa adunari obstesti cu iz de “hai sa mancati ca sa ne votati”.

si iar, categoric!, nu sunt deloc de acord cu poluarea asta multipla care mi se intampla si chiar daca primaria - sau primariile, ca si a lu´marean e tot p-aci - au aprobat paranghelia, nu cred ca e legal. Sau daca e - ar trebui interzis.  Si iar imi e ciuda pe mine - habar nu am daca in asa situatie se egzista fro lege care sa imi dea dreptul peste juma de ora - cand pana si aici incepea parca perioada de liniste pe scara - sa pot reclama. si sa imi spuna unde reclam primaria ca si-a acordat autorizatie de circ.

pentru ca in jurul meu s-a incetosat de tot, refuz totusi sa cred ca toata lumea face gratare in buricul targului si poate totusi e frun fenomen meteo. Si daca e sa ploua - ar fi bine sa inceapa mai repede. Deja nu cred ca o sa mai mananc mititei 5 ani de acum incolo.

sta-v-ar in gat!

sa nu iti faci

sanie iarna, car vara si blog daca nu ai cum sa ii duci de grija! :))

De mai bine de 2 luni - ups, de fapt de mai putin, chiar doar de o luna (hmm, ce lung e timpul fara net, asta inseamna ca am trai mai mult sau mai cu folos fara www? sau ar fi doar mai plictisitor? naiba stie - prea tarziu si panselutele astea nu isi au rostul - chiar am dus dorul la colectia mea de linkuri din favorites si daca mai treceau 2 saptamani tot asa ajungeam sigur sa imi calc pe principii si sa intru de la birou si nu ar fi fost pacat? E unul din recordurile mele - tin la el!) desi am metri de cabluri prin casa noua casa cat sa ajunga unui satuc mai mic, nu am avut net.

as avea multe de zis - de la chiriasii care lasa bonus datorii, la stupizenia incheierii contractelor la utilitati daaar - alta data, e treburi serioase astea.

aaa - habar nu am ce au facut astia la pagina de administrare, nu mai inteleg nimic desi imi lasa impresia ca e mai organizata. bine, e drept, nici inainte nu intelegeam mare lucru, dar ma obisnuisem!

atat am avut de zis - vine Pastele si mi-e casa neingrijita si ouale nevopsite, asa ca oi mai blogui si alta data! lacirese over and out!

dincolo de bariera suferintei :D*

sau penseaua zilei, fix din cheseaua cu dulceata de cirese amare

azi m-am urcat in metrou doar ca sa cobor iar in 10 secunde! Ne anuntau - pe noi, turma de papagali fara masini sau fara chef de a suporta traficul - ca a intervenit o defectiune tehnica deci metroul ala nu mai opreste acolo! Si nu mai opreste nici la gara si de fapt nu mai merge in directia lui.

Imediat dupa asta - cand noi (sau oare doar eu oi fi fost singura naiva?) asteptam sa ne anunte cand vine urmatorul, daca mai vine - anunta ca acel metrou, in ciuda defectiunilor - va merge in directia opusa. Imbulzeala - toti de la linia 2 se mutau la linia unu. Dupa care tacere!

Cum io seara ma grabesc la cea ma importanta intalnire a zilei (vine ikika de la gaganita) - am doua variante de plan B (taxiul sau varianta alternativa de ajuns la capatul lumii - a iesit in urma verificarilor B2).

40 de minute mai tarziu - blocata in troleu - terminam deja de finalizat worst case scenario (or sa ma sune de la gradi ca sunt la coltu´strazii, eu le spun ca sunt in trafic, imi cer scuze, ii rog ori sa ma astepte - ori sa lase ceilalti copiii pana ma descarcerez eu). Acum ca eram fix ca ciobanul din miorita si nervii pe fix ipostaza asta se mai domolisera - am trecut la de ce?-uri! (na, trebuia sa fac ceva ca sa nu ma caut de pasaport si harta :D).

De ce toata lumea se vaieta dar nu face nimeni nimic? Cat de balcanici suntem pana la urma daca nici niste semafoare nu putem sincroniza iar pulitzaii de pe traseu nu trag pe dreapta nici una dintre masinile care circula vesele pe culoarul pentru marile mijloace de transport in comun? De cata scoala ai nevoie sa faci program - pe care sa il si respecti - pentru aceleasi mijloace?

Pe urma - evident - am inceput sa fac planuri! Cum ar fi o greva a tutulor care dau banii la diverse regii de trasport, doar ca sa ajunga sa circule ca marfurile in tiruri, sa isi dea coate si posete in cap ca sa prinda tramvaiul asta si nu pe urmatorul, care Dumnezeu cu mila cand o veni?

Sa nu mearga nimeni o zi cu nici un troleu, nici un bus, tramvaiele sa plece goale si scartaind din depou iar la statiile de metrou sa fluture vantul ziarele de ieri?

3 statii si fro 20 minute mai incolo mi-am si raspuns! Dupa ce ar face o tura, doua si toata lumea s-ar lamuri ca e pe bune, soferii si vatmanii si ce or fi aia de la metrou ar pune-o de un chef muncitoresc la care ar invita galanti si “taxatoarele” si controlorii si ar ajunge pana in ora 9 a zorilor sa ne asasineze cu manele - care s-ar auzi muuult mai bine acu de pe la capatele de linie unde ei isi petrec ziua - ca doar salariu merge!

 Pierderea zilei respective se va reflecta insa! Categoric! La buget, evident! :D Si vom ajunge toti sa platim drumul cu tramvaiul din ziua aia la taxa de limuzina!

Cum oricat as fi de inventiva si convingatoare nu are cum sa imi iasa asa adunare in ganduri si simtiri (ceea ce cred ca e mai bine :)), nu imi mai ramane decat sa trec la fapte by my own! 

Chiar daca in curand voi putea ajunge pe jos la birou (deci voi fi independenta de regii si pretul barilului de petrol si al placutelor de frana)  - imediat cum am boletin (si trec si de faza cu fonctionarul) - eu incep cu lacramatiile!

Am zis!

* bariera suferintei era foarte frumos explicata intr-o carte despre un atlet. Era momentul din cursa in care simtea ca nu mai poate, ca va crapa atunci - in fractiunea aia de secunda cat o vesnicie - daca nu se opreste, daca nu renunta, daca nu bea o gura de apa, daca nu respira adanc si pe loc. Daca depasea bariera aia - termina cursa!

oamenii ca oile

am vrut sa ma vaiet despre asta de ceva vreme - insa m-am luat cu altele si am si sperat ca sunt eu exagerata.

ei bine, nu am avut noroc nici de data asta! Nu sunt! Oamenii in orasul lui Bucur sunt niste oi. O turma beata de lucerna - care merge in deriva.

Prima data m-a deranjat situatiunea as´vara, cand abia intrasem iar la program fix. In capul meu - evident, in mod gresit! - oamenii intr-o aglomeratie trebuie sa respecte niste reguli de convietuire. Nu mergi - oricat ai fi tu de Zana Zorilor, gatita de la mall si cu nu´s ce mobil sclipicos - pe mijlocul drumului, alene, invartind la suvite. Altii poate au treaba, poate se grabesc sau poate pur si simplu nu sunt interesati.

De asemenea - chiar daca natura sau genele sau nesimtirea te-au blagoslovit cu un quintal in plus peste greutatea medie raportat la inaltime, varsta si latitudinea si longitudinea unde iti duci zilele - daca dai din maini de parca ai vasli spre destinatie NU ajuta! Si mai ales cand lopata ta zboara ochelari si agata posete si genti e frumos sa te scuzi si sa ai grija - nu sa fii tot tu ofensat/a!

E o arta sa stii sa mergi fara sa ii incurci pe ceilalti si in Bucuresti mai nimeni nu pare sa o cunoasca sau sa ii pese.

Ce mi-a venit?! Pai mi-a venit - azi am facut cu metroul 10 minute pana la Victoriei si inca 10 ca sa ajung la suprafata! Lumea urca si cobora pe unde putea, se vedeau posete in aer si flash-uri de camere. Cativa isteti se oprisera sa poata focaliza mai bine din pixelii mobilelor - cat mai in mijlocul suvoiului (ca sa poata, nu-i asa, sa surprinda fenomenul si sa se poata lauda pe urma cu poze!).

Regula scarilor rulante nu o stie nimeni - e suficient! Invatati macar sa mergeti fara sa incurcati, nu va cautati de cartela in fata automatului ca dupa ce s-a facut oricum coada in spatele vostru sa mergeti la casa sa luati alta ca tot nu o gasiti, nu mai falfaiti umbrelele, posetele, esarfele, cozile de cal si talangile din urechi! Poate fi periculos!

si cu asta o sa inaugurez o noua categorie - ca capitala mea! ca merita!

imobiliada - sfarsit de episod

A iesit pana la urma second best choice de pe lista mea, dar, evident, ma tin tare si ma declar totusi multumita.
Desi foarte tanar, agentul imobiliar a fost foarte fair, simplu, la obiect (imobiliar, fireste), fara floricele si chiar m-a ajutat sa negociez pretul.
Prin urmare - spre disperarea lui, stef descarca acum camioane (e doar unul, de 7 tone, e drept, dar da mai bine la plural, se simte si stef mai important).

Ce nu mi-a placut in tot demersul asta? Pai despre piata deja mi-am varsta amarul, despre oameni ar mai ramane acum - insa nu pot estima cat tremura de fapt cu lista de anunturi in fata, de se poarta cum se poarta.Nu ca as considera asta o scuza, insa…. Evident - astept totusi cu interes un statut al agentului imobiliar (sper sa le dea examen la etica inainte sa le dea drept de libera practica).

Una peste alta - intr-o saptamana voi fi mutata la 5 minute de Cismigiu daca merg cascind gura (ceea ce sigur se va intampla) asa ca pentru saptamana asta am 2 trebsoare in plan: sa ajung la HD Mall cat mai sunt prin vecinatati (am auzit numai de bine, sa vedem ce gasim la fata locului) si sa fac poze la coltul de Drumu´Taberei cu Ghencea cu Cartierul Tudor Vladimirescu (azi am vazut sageata indicatoare) in care mi-am dus zilele, rupt pantofii si inghitit injuraturile in ultimele aproape 6 luni (sper sa nu fi sters nea jiji toate urarile de pe garduri, ca nu sunt sigura ca mi le mai aduc aminte si na, de cand m-am bronzat la lumina reflectoarele stadionului, steaua inseamna altceva pentru mine - nu spui ce :D):