iar prea cald, zile fara timp si parca fara vlaga. Insa asta nu ma impiedica sa ma amestec prin oras. de-ale zilei:
- sa-mi sara mie ochii daca nu imi place la cora – dupa 5 minute in magazin habar nu mai aveam ce vroiam de fapt sa cumpar – ma facuse cu nervii mirosul de pui la rotisor, pana am gasit unde se vindea de fapt (yap, i´m new in the neighbourhood – nu stiam unde e) mi-a trecut, asa ca am ratacit printre rafturi, mai sa imi incep cariera de reclamagioaica ( am vrut niste ceva-uri care au fost identificati de serviciul clienti in direct cu depozitul drept ” stii tu, de-aia de piele cu o bareta si niste danteluta 
tot de piele – aha – nu mai avem doamna!) Stateam langa formularele de reclamatie – si ma ardeau degetele sa le scriu sa mai investeasca in training de personal si sa ii invete despre coduri si de-astea – dar am vrut sa verific si la depozit. Concluzia – romanii e geniali! Tusi de la depozit a zis ca stie de mine (usor dispretuitoare – ce atata agitatie din partea mea) – a zis ca nu mai are, nu mai are!
Io – calma (numarasem deja pana la 345) incep: dupa ce v-ati dat seama ce vreau? Dupa bareta sau dupa danteluta? Ea – cu spirit – si, si! Io nu ma las – pai va mai aduc acum 3 modele si cu dantela si cu bareta. Ea – mi-am dat seama la ce va referiti, daca nu mai sunt pe raft – nu mai avem. Io, in tonul de “ahaaa, te-am prins”: pai cum asa? puneti tot stocul pe raft?! Ea pica in plasa – da! Insa imi vede zambetul de satisfactie si involuntar ma inchide: aaa, nu punem tot stocul, dar tragem o verticala la raft!
Si asta a fost! De unde mama naibii sa stiu eu ce e aia verticala la raft?! Am ras cu Fanica – tot e bine ca nu trag o linie – desi cine stie, poate ar fi fost mai dragute atunci.
Asaaa – deci am plecat cu ceva sacosi, tot nu mai stiu ce naiba vroiam de fapt sa iau. Per total insa mi-a placut mai mult decat walmart-urile si real-urile ultimilor 6 ani – colorat si plin de viata. O sa ma mai duc! Si o sa aflu si ce e cu verticala aia!
In dezordinea gandurilor si a zilelor – am vazut si o casa azi. In continuare sunt uimita si incep sa devin incet dar sigur resemnata: noi am construit mereu haotic, nu e boala noua asta . Azi am vazut o casa de pe la 1940 -hmm, mai corect o bucata dintr-un ….., dintr-o …. – mhhm – un concept arhitectural care ma depaseste: case stil vagon si pe stanga si pe dreapta cu gang pe mijloc care dadea in 2 strazi. Acum evident unele ganguri au devenit magazii sau bucatarii de vara sau scari pentru mansardele care se planuiesc, iar unele dintre …spatiile locative macelarite echitabil de ICRAL sau cum naiba s-o mai fi numit institutia au si cate 3 adrese. Asa era asta de am vazut-o azi. Si la fel si celelalte 2 din curte. Deci deja prea aglomerat – deci no deal.
Dar a fost fain sa ajung in partea aia de oras si asa pot sa spun sigur ca pe langa Unirea sunt doua biserici Sfanta Ecaterina, si e o Manastire Antim Ivireanu (un Ivireanu de care am citit intr-o carte scrisa de un domn care a devenit nene cand a acceptat sa fie prefect psd de cluj si nu a mai continuat careul) si inca una Sfantul Ilie si o sa ma intorc sa ma mai plimb pe strazile alea si data viitoare nu o sa mai uit aparatul.
iar imobiliada va continua si sper sa ma tina entuziasmul descoperirii bucurestilor pana la finalul procesului.
