am pierdut evident pariul cu Cristina – desi imi gasisem idee de compunere libera semi-idioata, impanata de truisme. Mi-a acordat insa sansa unei revanse – mai la toamna, cand se mai racoreste. Pana una alta – saptamana viitoare o duc la restaurant – dupa cum am promis.
in dezordinea generala de ganduri din zilele astea cleioase de caldura, nu pot sa nu ocserv ca se poarta burtile – de la bustul gol si burta pepenas in fata dusa cu mandrie ca pe un semn de ….chiar, de ce o fi? pana la tricoul ridicat delicat peste buric.
gretoasa imagine si surprinzatoare si trista si din cauza ca vezi barbati cu burtile dezgolite unde si la cine nu te astepti! 
in contextul asta – bretelele de plastic ale sutienelor parca nu mai zgarie asa rau.
vreau sa ploua, sa ninga , sa orice – numai sa treaca vipia asta care ma termina si ma face foarte irascibila. E pentru prima data de cand am venit cand la fiecare 5 minute ma deranjeaza ceva: modul bovin in care unii nu isi gasesc drumul pe scarile de la metrou, tzatzele care merg de parca ar avea un bat in fund si dau din maini ca din niste lopeti – de trebuie sa faci manevre de depasire mai ceva ca in trafic, sedintele interminabile si fara concluzii dar care le lasa altora (aia de le-au initiat) impresia ca si-au mai demonstrat o data in perfcet stil croporatist (in)competenta.
Sa ploua deci! Acum!
