beeep beep beep!

inainte nu imi placeau, acum am ajuns sa le urasc. Extremele adica!

Si asta (extremele) nu e de bine – pentru ca se pare ca e cea mai usoara pozitionare: esti intr-un colt sau altul inseamna ca stii pe ce picior dansezi, ai un discurs pe care il tot imbunatatesti, ajungi sa iti explici (si o faci cu tot dinadinsul) pozitia, alegerea, reactiile!

Le-am considerat multa vreme o faza, evident si din cauza ca sunt prea “fraera” sa accept ca oamenii isi uita de ridicol si se pot lua in serios in momentele de aberatie maxima. In capul meu – astea nu pot fi decat exercitii. De imaginatie, limbaj, personalitate – un fel “dar daca…”. Fiind doar un exercitiu – il diseci deci, nu te implici, nu te iei in serios, nu ceri sa fii luat in serios. Sau asa ar trebui – dupa mine, bineinteles.

Prima data am realizat ca nu toti au acelasi tipar anul trecut. O persoana foarte inteligenta de altfel avea o intreaga teorie despre caracteristicile oltenilor, moldovenilor, miticilor, banatenilor si tot asa. Ok – pot sa inteleg (sau macar sa accept) ca pot exista cateva trasaturi – si fizice si de caracter – comune. Insa de la asta pana la ajunge la emiterea de axiome de genul : “banatencele sunt ale dracului, nenorocite femei” e cale lunga si presarata cu frustrari jenante pentru varste peste 30 de ani si la oameni – dupa cum am mai spus – inteligenti de altfel.

Am considerat personajul o exceptie – si desi era penibil modul in care ajungea sa isi sustina ofuscat teoria – mi-a fost mai usor sa consider asta parte din farmecul lui de nevrotic care isi cauta singur motive de a fi nemultumit de viata, oameni, starea drumurilor si cotele apelor Dunarii.

A trecut ceva vreme si trebuie pana si eu sa admit ca nu era deloc exceptie. Dimpotriva – facea parte dintr-un curent, o miscare – si degeaba as mai incerca sa ambalez frumos si sa pun si fundita la asa ceva – se revarsa peste tot.

Barbatii pot fi colerici – si multi sunt. Insa cand dau in isterie – si multi dau – devin un spectacol grotesc. Nu mai vreau decat sa intorc privirea, sa plec daca pot, sa ma fac fie si musca – numai sa o tai de acolo. Orice e mai bine decat sa fiu martora unei asa degradari. Orice e mai acceptabil (de la scobitul in dinti, scarpinatul prin diverse parti si orificii pana la burta afisata fara jena) decat sa ii vezi transfigurati asa. Iar dupa ce se linistesc – e si mai trist. E exact ca dupa o criza peste care au trecut si isi reiau obiceiurile – rad, glumesc, incep iar sa auda si sa vada!

Nici cu femeile nu imi e rusine si nici nu stiu care din ipostaze e mai rau. Si barbatii au incept sa isi dezvolte sau inventeze sensibilitati si nevroze si “simt enorm si vaz monstruos” (de obicei in sens unic – numai ei au voie, tu trebuie doar sa te minunezi) – insa femeile sunt muuult mai rafinate. Si cred ca si mai organizate: la eve e mai usor sa le imparti in smintite si misele ….agghhhh, asta – in “zenzibele” si “femeia cu barba”.

“Znezibelele” sunt coplesite de frumusetea din jur si din oameni si din afara si dinauntru. Si esti obligat sa fii la unison cu ele – fie ca esti femeie sau barbat – altfel nu te alegi decat cu etichete clare de abrutizat/a. Ele vaz si simt si obligatoriu – trebuie sa impartaseasca. Si in cazul asta nu ai decat o optiune valabila: sa cazi lesinat pe spate cu gura cascata! Cand iti revii – trebuie sa te inchini si sa iti scuipi in san – ce minune ca ea se egzista! Evident – ele nu fac nici sex, nici dragoste – doar se iubesc! La fel de evident – de cele mai multe ori singurul mod in care pot protesta impotriva nimicniciei lumii in care traim – e sa ne priveasca de sus, ca pe niste viermi ce suntem, si sa aiba gura punga  – ca dupa 2 lamai mestecate cu tot cu coaja.

Au devenit atat de insistente incat ma deranjeaza personal. Dai peste ele pe strada, la metrou, la birou, pe plaja, in magazine, la teatru (ce or cauta acolo oare – ele oricum detin adevaruri mai mari) – peste tot. Sunt gretoase si ma enerveaza: ma provoaca cumva sa echilibrez balanta si imi vine sa le servesc pe nerasulfate doza de vulgaritati care ar rearanja masca imaginii lor intr-o fata de om – doar atat!

E plin pe bloguri de ele – au poze cu fluturi si picioarele lor si parul lor ciufulit si unghia de la degetul mic si o floare vazuta de ele – cum numai ele puteau sa o vada, ce credeati, pitecantropilor! Si au preferinte clare si “rafinate” – si la muzici (dar mai ales la faze ) si la filme si se bat in titluri de carti!

Si mi se face greata ca dupa un sirop gros – baut cand eu nu as fi vrut decat un pahar de apa rece, din fantana daca se poate.

In extremitatea cealalta sunt femeile cu barba – evident. Si nu – barba nu e o adaptare dupa Barbie (si o sa scriu si despre asta curand, ca si asta a ajuns sa ma irite iar). Astea nu au nici o fusta – si nu de ieri, de azi ci cel mai tarziu din adolescenta (cu exceptia celor care au devenit asa dupa ce un barbat, porc evident, nu le-a raspuns la sentimente ). Fumeaza cu tactica, beau cot la cot cu barbatii si se asteapta sa fie apreciate pentru asta si isi baga la fiecare 2 cuvinte. Normal ca sunt cinice si nu le mai misca pe ele orice moft. Evident - sunt cele mai misogine fapturi. Tot evident – barbatii nu le cred!

Ei – si io stau ca fraiera in mijloc si tooot dau cu bidineaua pana mi se termina vopseaua. Si ii deteste pe toti in mod egal – dar mai mult pe femei . Zenzibelele ma fac sa imi aduc aminte de vorbele auzite la claca in copilarie – si imi vine sa le spun ca pe o “poiezie” – cu intonatie si mimica. Si daca e prea subtile pentru ele (ca vorbeau frumos la claca – si cu subinteles si poate “si varza e alba dar are cotorul tare” lor le suna ca o observatie dintr-o dieta) sa le spun pe sleau – rotunjind cuvintele si pandindu-le reactia.

Iar femeile cu barba aproape ca ma aduc in pragul unei zenzibele – si asta ma turbeaza si mai tare!

Si la toate imi vine sa le strig ca la tara: Faaaa, treziti-va-ti! `rea-ti ale dracu de muieri!

A, da! iar barbatilor isterici le-as recomanda analize de glande (de toate glandele ) si o cura la Tusnad! Si p-orma sa divorteze de scorpia de acasa – care a fost zenzibela si a devenit nefasta!

Hmmm! Am recitit si nu cred ca imi place! Reiese ca suntem pierduti! Nu stiu ce a fost mai intai: feminismul feroce sau misoginul care avea ceva cu femeile doar pentru ca una anume nu se culcase cu el cand, unde, cum i se sculase lui. Nici nu mai conteaza de fapt! Acum e razboiul intre sexe care nu are decat invinsi inclestati in lupta  pana la andropauza, pana la menopauza, pana la pauza totala.

dap! Clar nu imi place! Vreau o insula deci!