azi, luata de val si de deadline-uri si sub influenta presiunii atmosferice am facut un coleg sa se simta prost! Adica chiar jenat si ca sa fie si mai rau – pe masura ce imi dadeam seama ce se intampla ma simteam josnic si dincolo de linia de intoarcere in demersul meu de a rusina vinovatul.
Pentru ca nu conta ca nu raspunsese la mailuri si ca uitase si de feed-back si de follow-up si de guidelines si alte tampenii de oameni mari, e chiar un coleg dragut, care se straduie si care care isi aduce aminte cateodata ca trebuie sa caute ceva pentru tine, sa iti gaseasca o solutie – numai ca uita sa te anunte dupa ce gaseste. Nu o face inadins, pur si simplu asa e el – are probleme de comunicare! De-aia s-a facut programator doar! 
)
Insa eu nu am nici o scuza – nici valu´, nici deadlinu´si nici macar presiunea atmosferica ce statea sa se pravaleasca peste oameni. Poate nu are chef sa fie altfel – poate si eu trebuie sa invat sa lucrez cu el asa cum e, poate nu il intereseaza ca fix astea – de care m-am lovit si eu azi (cu feedback si follow-up) il tin in loc de la o promovare altfel meritata – de ceva vreme deja.
Nu am acum decat sa dreg busuiocul maine la sedinta – ca s-a lasat cu sedinta! Nu am decat sa spun exact ce cred si am scris deja mai sus si sa ma bazez ca seful lui va fi la fel de intelept ca seful meu – cu care am vorbit deja si ne intelege pe toti! Si evident – sa sper pe urma – ca nu imi va purta pica. Nu conteaza – sau tocmai de-aia – ca tonul meu in toata discutia noastra a fost de coleg ranit, pus la zid de parteneri pentru ca el nu a verificat si trimis de joi raspunsul meu.
Deci – doua plame scurt! Si nu mai fa altadata!
