ieri, din click in click – am dat iar peste “arta poietica” a cuiva proaspat plecat. Tiparul vad ca ramane mai mereu acelasi – si nevoia de a-ti motiva deciziile e singura obiectivitate.
si lista e aceeasi: strazile curate, mecanicii profesionisti, trenurile de mare (si mai ales cele de foarte mare 
) viteza, viata mai buna pe care – nu-i asa, o poti oferi copiilor, linistea zilelor, frumusetea noptilor, programarea vietii pe j´de mii de cincinale etc. etc. etc.
cum naiba se face de mereu se ramane numai la varful asta – nu de frisca, ci de iceberg (da, ala din banc, evident)?
later edit: varful ala de iceberg e si dincolo de gard, evident! Insa nu ar trebui sa conteze – in nici un caz.
Sa lasam oamenii in pace, nu-i asa? - si sa fie loc de alegere personala (oricat de aventuriera ar fi calificata, tot conform bancului, alt banc!). NU demola optiunea altuia ca sa stea atunci a ta mai bine proptita.
vai, da, scuza-ma… tu ai dreptate…
ce te face sa crezi ca e prima mea plecare? ce te face sa crezi ca nu stiu decat varful iceberg-ului?
in rest, bine ca esti tu obiectiva…
nu sunt!
sau sunt pentru mine – ori cred ca sunt!
am vrut sa revin – si sa imi cer scuze de deranj (cand am scris nu iti citisem ultimul comentariu si ala facea oaresce diferenta)
si nu ma gandeam ca e prima plecare si nici nu te suspectez de ochelari de cal – si poate o fi fost ceva ironie subtila in postul tau – insa aici vs. acolo nu poate fi comparat, nu acum, nu asa (mere vs. pere nu iese niciodata). Si daca ai mai fost plecat si ai venit si ai plecat iar – stii asta!
Sporuri deci – p-aci sau pe dincolo!