cotofene punind tara la cale, inventarul de la metrou ( cata lume coplesita de propria importanta, cat efort irosit de a fi blazati, altfel, zenzibele, femei cu barba, rebeli fara cauza, gospodina care le stie pe toate, uite-l pe dom´ profesor, pe vampa firmei – care sigur are de fapt fro poveste lacrimogena, pe fatalaul vesnic – cu sosete la sandale si pantalonii ridicati pana la omoplati, freza cu carare, citind insa Liberatea etcetcetc), criza de 30 de ani (toti vor sa se marite, sa se insoare – si trebuie sa gasesc o data citatul din Clar de femeie a lui Romain Gary despre care nu pomenesc , evident, decat ca sa se vada cat de citita sunt – insa colajul de care se pomeneste in carte si pe care il facem cu atata arta cand trebuie sa ne gasim jumatatea este cel mai bun sfat prietenesc pe care pot sa il dau), propriul meu puzzle care imi e drag tocmai pentru ca este atat de colorat, ca e tusa groasa si ca in asa nebunie de mirosuri, culori, mimici si atitudini – e reconfortant cand apare si cate unul/una care nu sunt decat …firesti.
Desi saptamana asta cei mai firesti oameni au fost vazuti la televizor 
– intr-un reportaj cam fara cap si coada despre viata in puscarie, dar care a reusit impotriva aberatiilor reporterului (care cred ca era si el puscarias, prea parea de al casei insa nu sunt sigura, mi-a scapat si inceputul si finalul povestii). Insa am aflat ca “inainte” pana si in puscarii era mai bine, chiar daca purtau zeghe – dar “drepturile care erau li se dadeau”, ca pretul orei de tatuaj in Frankfurt este 110 euro (si io habar nu aveam ), l-am vazut pe omul care l-a dat pe Dumnezeu in judecata – asta da personaj! – si care ne-a putut delecta cu tatuaje reprezentind un viking, un dragon neterminat – a specificat el si inca un tatuaj despre care nu stia sa spuna decat ca “e facut aici, inauntru, din catalog”. Piesa de muzeu – dupa cum a catalogat-o reporterul – un tatuaj facut acum 20 de ani, tot al omului de s-a luat cu Dumnezeu in piept si care reprezenta “o manuta cu un cutit si un lant”.
Tot acolo – inauntru – Ce mai faci? cum o mai duci? – Bine! ….Si mersi! (dupa o pauza de gandire – si mersi-t din suflet).
deci da! Si mersi!
