Evrika
azi am fost salvata de la a sinucide pe cineva 
pentru caaaa in sfarsit, minunea s-a produs.
Dupa ani si ani de zile de batut anticariatele fara spor, dupa ce am pazit site-ul Humanitas, dupa ce am intrat in orice librarie mai gaseam deschisa in drumul spre casa seara – azi am gasit in sfarsit Clar de femeie.
Si pasajul care m-a obsedat merita un copy/paste de mana:
- Ce avem, tu si cu mine? Unde-s problemele de cuplu si toate celelalte?
- Ce-s astea, probleme de cuplu? Ori exista probleme, ori exista cuplu.
***
- Exista intalniri nepotrivite, asta-i tot. Si mie mi s-a intamplat. Si tie. Cum vrei sa deosebesti falsul de adevar cand mori de singuratate? Intalnesti un tip, incerci sa il faci interesant, il inventezi in intregime, il umpli de calitati din cap pana in picioare, inchizi ochii ca sa il vezi mai bine, el incearca sa se dea drept altcineva, tu la fel, daca-i frumos si prost ti se pare inteligent, daca te considera proasta, se simte inteligent, daca observa ca ai sanii lasati, i se pare ca ai personalitate, daca incepe sa-ti para necioplit, iti spui ca trebuie ajutat, daca-i incult, stii tu destul pentru amandoi, daca vrea tot timpul sa faca dragoste, iti spui ca te iubeste, daca nu este foarte inclinat spre asa ceva, iti spui ca nu asta conteaza, daca-i zgarcit, e pentru ca a avut o copilarie saraca, daca-i badaran, iti spui ca asta e firea lui si continui asa sa dai din maini si din picioare ca sa negi evidenta, cand de fapt sare in ochi si asta-i ceea ce numim problemele cuplului, problema cuplului, cand nu se mai pot inventa unu pe celalalt, iar atunci apare amaraciunea, ranchiuna, ura, ramasitele pe care incerci sa le tii lipite, din cauza copiilor sau pur si simplu pentru ca preferi sa fii nenorocita decat sa ramai singura.
Atentie asadar la colaje!
cel mai bogat din cimitir – ep. unu
pen´ca banuiesc deja o blogodrama, pen´ca asa imi spun cand daca nu imi aduc eu aminte, imi aduc aminte altii de librarie si altele – alea pe care mi-am promis sa nu le uit, care m-ar salva de la semnatul condicii ca sa am mai mult timp pentru hobby-urile mele de pasiune, sa nu mai ratez zile de toamna cu frunze de miere si fiere, ploioase sau vantoase, programul de la cinemateca sau targul de mosi.
imi place jocul – insa cumva ma costa prea scump. Cea mai mare frustrare la job – mai orice job – sunt doua – seful si colegii. De la sef – asa cum e el – mai am ceva de invatat. De colegi – majoritatea – ar fi bine sa ma feresc: mi-e teama aproape paranoica sa nu ajung ca ei, sa “gandesc” cu procedura in brate, sa spun la lene si iresponsabilitate “delegare”, sa fiu consumator si producator de manager bullshit.
NU vreau deci sa fiu cea mai bogata din cimitir. Am zis!
