pen´ca banuiesc deja o blogodrama, pen´ca asa imi spun cand daca nu imi aduc eu aminte, imi aduc aminte altii de librarie si altele – alea pe care mi-am promis sa nu le uit, care m-ar salva de la semnatul condicii ca sa am mai mult timp pentru hobby-urile mele de pasiune, sa nu mai ratez zile de toamna cu frunze de miere si fiere, ploioase sau vantoase, programul de la cinemateca sau targul de mosi.
imi place jocul – insa cumva ma costa prea scump. Cea mai mare frustrare la job – mai orice job – sunt doua 
– seful si colegii. De la sef – asa cum e el – mai am ceva de invatat. De colegi – majoritatea – ar fi bine sa ma feresc: mi-e teama aproape paranoica sa nu ajung ca ei, sa “gandesc” cu procedura in brate, sa spun la lene si iresponsabilitate “delegare”, sa fiu consumator si producator de manager bullshit.
NU vreau deci sa fiu cea mai bogata din cimitir. Am zis!
