Degetele mici ale enervarii, din bucurie de a trai in Romania
Cred ca la finalul fiecarei intrari din categoria asta o sa pun linkul care mi-a inspirat titlul asta fie si numai pentru a esplica – cu cuvintele mele – ca pe mine ma ia ameteala daca nu citesc!
Seara in pat – ca unii, la baie – ca toata lumea, in metrou – ca toti cei care aleg sa nu conduca spre birou, doar ca sa ajunga deja cu nervii ghem.
Numai in tramvai nu citesc! Inca! Doar atunci ma fura si pe mine “peisagele”! 
Asadar – la cap si in geanta, pe rand sau amandoua, imi stau acum 2 carti, amandoua fascinante, fiecare in felul ei.
Degete mici a lui Florian Filip – adica asta de aici (pe care acu vaz ca eu, desi sau tocmai din cauza ca am cumparat-o de la Bookfest, o am cartonata dar fara coperta aia frumoasa 
). Stiu ca are recenzii excelente, insa astea mai mult m-au incurcat (m-am mai facut eu de ras p-aci ca tot din cauza de recenzii am ajuns sa il citesc pe Coehlo ) insa cartea asta – care nu stiu incotro ma va duce pana la urma – merita citita pentru poveste! Cred ca despre orice ar scrie omul asta – te ia valul si nici nu mai urmaresti poanta, logica, morala finalului – pentru ca povesteste frumos. Si prefer oricand o poveste buna, unei insiruiri docte si plina de intelesuri de cuvinte, pilde si situatii, dar goala sau greoaie.
Iar ce-a de-a doua – tot de la Polirom – e un exercitiu perfect de scris la 4 maini, desi nu cred ca premeditat, dar tocmai de aceea mai savuros. Enervarile sunt exact cartea care imi trebuia, imi care regasesc multe din propriile nemultumiri de emigrant dar si frustrarile de exmigrant. Citesc cu ciuda si incantare – nu pentru ca si caprele altora ar fi la fel de raioase ca si ale mele, ci pentru confirmarile unor observatii de bun simt dupa mine, mofturi de exmigranta dupa multi altii.
Apropos – pentru cei care cititi la timp – lansarea oficiala a acestei carti va fi vineri acu, la Complexul Romexpo, la standul Polirom.
si acu – de final – bonusul categoriei
