Prima vizita la medic
una din fricile mele majore legate de intorsul in ro, bifata cu succes in seara asta.
desi nu calculam ca altii – care atunci cand se refereau la sistemul medical din ro aveai impresia ca intentioneaza sa isi petreaca mare parte din viata pe patul de spital, tot imi era frica. Nu uitasem ce am lasat in urma acum 7 ani si de ce am nu am ajuns la medicina after all (adeca 4 ani finalizati cu atestat de sora medicala si greata de halate albe si cosmaruri cu seringile pe care am mai apucat sa le spal si dezinfectez, cu sutele - abia aparusera ajutoarele si nu erau destule de unica folosinta p-atunci).
sa revin insa: daca intentionam sa negociez ceva inainte sa intru in campu´muncii si fara asta sa fie “no deal” nu a fost decat asigurarea medicala, cu optiune de a adauga membrii familiei. Nu a fost nevoie 
)- a facut parte din pachet si pentru 8 euro pe luna pot sa iau pe oricine pe asigurare. Ceea ce am si facut si acum si ikika si bunicii ei au cate un card albastru de la Medlife.
Abia azi am ajuns sa il folosim – mai mult pentru ca ce nu s-a schimbat sigur in anii astia e modul in care inteleg majoritatea conationalilor mei sa isi creasca mostenitorii. Copiii nu ies afara decat de la 20 de grade in sus cred, sunt imbracati in 7 randuri de haine si un fular deasupra si orice stranut e prilej de antibiotic.
acum 3 saptamani m-am lasat convinsa de doctorita gradinitei (unde las o groaza de bani si as fi asteptat ca macar copilul meu sa aiba voie sa se joace in curtea imensa pe care o au si care m-a convins in toamna sa ii aleg, pentru ca eu nu tin la temperaturi minime pentru activitati outdoor) si pentru tuse, muci si un episod febril am acceptat antibiotic – am zis ca o fi stiind ea ceva.
De ieri imi e sigur ca de fapt habar nu are – suntem tot la tuse, muci si un episod febril, la nici 2 saptamani de cand s-a terminat tratamentul.
Intre a face munca de sisif o luna si a gasi un pediatru care sa nu sara la ampicilina – azi dimineata as fi ales sigur prima optiune fara sa clipesc. M-am dus la programarea din seara asta inarmata mai ceva ca pentru orice interviu vreodata: cautasem dupa doctori pe net (am avut noroc ca ala pe care l-am ales avea contract si la medlife) si hotarata sa il iau la intrebari daca da iar antibiotic.
s-a dovedit ca am exagerat – omul era scolit, si el cu copii acasa – anamneza a fost ca la carte, a pornit in tratament cu primul scenariu, mi-a prezentat si worst case scenario si – si asta nu s-ar fi intamplat in Germania cu toata super asigurarea mea (ca am incercat) - mi-a dat numarul lui de telefon, sa verificam vineri daca e cazul sa schimbam medicatia.
realizez ca e moft de dambovita sa suni pediatrul cand te trezesti tu (si stiu ca multe mame speriate se trezesc in momente nu doar nepotrivite dar si ne-necesare) – insa trebuie sa recunosc ca sentimentul de siguranta e, nu-i asa, priceless. Nu voi profita!
in caz ca se intreaba cineva, ca or mai fi si altii in nevoie – pe doctor il cheama Mihai Iordachescu. Na – tot asa – pentru ca merita.
mai ramane acu sa vaz fonctionarul in esercitiu functiunii, ca tot pomeneam de spaimele mele (alea la care am putut sa ma gandesc) din scenarii.
