am vrut sa ma vaiet despre asta de ceva vreme – insa m-am luat cu altele si am si sperat ca sunt eu exagerata.
ei bine, nu am avut noroc nici de data asta! Nu sunt! Oamenii in orasul lui Bucur sunt niste oi. O turma beata de lucerna – care merge in deriva.
Prima data m-a deranjat situatiunea as´vara, cand abia intrasem iar la program fix. In capul meu – evident, in mod gresit! – oamenii intr-o aglomeratie trebuie sa respecte niste reguli de convietuire. Nu mergi – oricat ai fi tu de Zana Zorilor, gatita de la mall si cu nu´s ce mobil sclipicos – pe mijlocul drumului, alene, invartind la suvite. Altii poate au treaba, poate se grabesc sau poate pur si simplu nu sunt interesati.
De asemenea – chiar daca natura sau genele sau nesimtirea te-au blagoslovit cu un quintal in plus peste greutatea medie raportat la inaltime, varsta si latitudinea si longitudinea unde iti duci zilele – daca dai din maini de parca ai vasli spre destinatie NU ajuta! Si mai ales cand lopata ta zboara ochelari si agata posete si genti e frumos sa te scuzi si sa ai grija – nu sa fii tot tu ofensat/a!
E o arta sa stii sa mergi fara sa ii incurci pe ceilalti si in Bucuresti mai nimeni nu pare sa o cunoasca sau sa ii pese.
Ce mi-a venit?! Pai mi-a venit – azi am facut cu metroul 10 minute pana la Victoriei si inca 10 ca sa ajung la suprafata! Lumea urca si cobora pe unde putea, se vedeau posete in aer si flash-uri de camere. Cativa isteti se oprisera sa poata focaliza mai bine din pixelii mobilelor – cat mai in mijlocul suvoiului (ca sa poata, nu-i asa, sa surprinda fenomenul si sa se poata lauda pe urma cu poze!).
Regula scarilor rulante nu o stie nimeni – e suficient! Invatati macar sa mergeti fara sa incurcati, nu va cautati de cartela in fata automatului ca dupa ce s-a facut oricum coada in spatele vostru sa mergeti la casa sa luati alta ca tot nu o gasiti, nu mai falfaiti umbrelele, posetele, esarfele, cozile de cal si talangile din urechi! Poate fi periculos!
si cu asta o sa inaugurez o noua categorie - ca capitala mea! ca merita!
ca capitala ta nu poate fi alta. dar nu ma pot abtine sa nu ma laud cum se vede de la etaju’ meu cu podea spre manea. beautiful view! si da, aeru’ e curat si talangile se aud pana departe!
Willkommen back!