martie 19, 2008...8:43 pm
dincolo de bariera suferintei :D*
sau penseaua zilei, fix din cheseaua cu dulceata de cirese amare
azi m-am urcat in metrou doar ca sa cobor iar in 10 secunde! Ne anuntau - pe noi, turma de papagali fara masini sau fara chef de a suporta traficul - ca a intervenit o defectiune tehnica deci metroul ala nu mai opreste acolo! 
Si nu mai opreste nici la gara si de fapt nu mai merge in directia lui.
Imediat dupa asta - cand noi (sau oare doar eu oi fi fost singura naiva?) asteptam sa ne anunte cand vine urmatorul, daca mai vine - anunta ca acel metrou, in ciuda defectiunilor - va merge in directia opusa. Imbulzeala - toti de la linia 2 se mutau la linia unu. Dupa care tacere!
Cum io seara ma grabesc la cea ma importanta intalnire a zilei (vine ikika de la gaganita) - am doua variante de plan B (taxiul sau varianta alternativa de ajuns la capatul lumii - a iesit in urma verificarilor B2).
40 de minute mai tarziu - blocata in troleu - terminam deja de finalizat worst case scenario (or sa ma sune de la gradi ca sunt la coltu´strazii, eu le spun ca sunt in trafic, imi cer scuze, ii rog ori sa ma astepte - ori sa lase ceilalti copiii pana ma descarcerez eu). Acum ca eram fix ca ciobanul din miorita si nervii pe fix ipostaza asta se mai domolisera - am trecut la de ce?-uri! (na, trebuia sa fac ceva ca sa nu ma caut de pasaport si harta :D).
De ce toata lumea se vaieta dar nu face nimeni nimic? Cat de balcanici suntem pana la urma daca nici niste semafoare nu putem sincroniza iar pulitzaii de pe traseu nu trag pe dreapta nici una dintre masinile care circula vesele pe culoarul pentru marile mijloace de transport in comun? De cata scoala ai nevoie sa faci program - pe care sa il si respecti - pentru aceleasi mijloace?
Pe urma - evident - am inceput sa fac planuri! Cum ar fi o greva a tutulor care dau banii la diverse regii de trasport, doar ca sa ajunga sa circule ca marfurile in tiruri, sa isi dea coate si posete in cap ca sa prinda tramvaiul asta si nu pe urmatorul, care Dumnezeu cu mila cand o veni?
Sa nu mearga nimeni o zi cu nici un troleu, nici un bus, tramvaiele sa plece goale si scartaind din depou iar la statiile de metrou sa fluture vantul ziarele de ieri?
3 statii si fro 20 minute mai incolo mi-am si raspuns! Dupa ce ar face o tura, doua si toata lumea s-ar lamuri ca e pe bune, soferii si vatmanii si ce or fi aia de la metrou ar pune-o de un chef muncitoresc la care ar invita galanti si “taxatoarele” si controlorii si ar ajunge pana in ora 9 a zorilor sa ne asasineze cu manele - care s-ar auzi muuult mai bine acu de pe la capatele de linie unde ei isi petrec ziua - ca doar salariu merge!
Pierderea zilei respective se va reflecta insa! Categoric! La buget, evident! :D Si vom ajunge toti sa platim drumul cu tramvaiul din ziua aia la taxa de limuzina!
Cum oricat as fi de inventiva si convingatoare nu are cum sa imi iasa asa adunare in ganduri si simtiri (ceea ce cred ca e mai bine :)), nu imi mai ramane decat sa trec la fapte by my own!
Chiar daca in curand voi putea ajunge pe jos la birou (deci voi fi independenta de regii si pretul barilului de petrol si al placutelor de frana) - imediat cum am boletin (si trec si de faza cu fonctionarul) - eu incep cu lacramatiile!
Am zis!
* bariera suferintei era foarte frumos explicata intr-o carte despre un atlet. Era momentul din cursa in care simtea ca nu mai poate, ca va crapa atunci - in fractiunea aia de secunda cat o vesnicie - daca nu se opreste, daca nu renunta, daca nu bea o gura de apa, daca nu respira adanc si pe loc. Daca depasea bariera aia - termina cursa!
Lasă un Răspuns