si s-au ingramadit zilele peste mine si ma si mir de timpul pe care il am acum sa mai scriu putin – terapeutic, evident! 
Am realizat in sfarsit ce pietricica duceam in pantof de ceva vreme: in ro, dar mai ales in Bucuresti – ora e mai scurta, ziua se termina mai repede. Sunt si-gu-ra de asta! Sunt convinsa ca exista dovezi stiintifice care sa explice fenomenul, dar nu au fost facute publice din motive evidente! )
Dar eu stiu, masor si verific deja de ceva vreme asta si acum imi explic de ce sunt mereu pe fuga, de ce imi raman atatea locuri unde nu am ajuns desi sunt mai mereu plecata, de ce au ramas atatea nefacute prin casa desi in fiecare zi mai fac cate ceva.
sau poate, totusi, de la primavara asta nauca sunt eu pe alta frecventa si altfel simt oamenii si timpul. Oricum – ultimele saptamani sunt un puzzle care inca nu s-a imbinat si de la calugarita cu geanta Joop! care se uita lung la vitrine pe Calea Victoriei la sedinta de bloc toate care mi se intampla acum prea mi se par de scenariu ca sa nu le las sa se aseze inainte sa le povestesc.
sa vedem ce imi iese dupa saptamana nebuna ce sta sa inceapa (de-aia si cred ca scriu: ca sa imi fac curaj). Voi culege ce am semanat, voi sfrasi vinerea in cadru oficial si sambata in sfarsit va fi randul unei promisiuni sa fie bifata (dar asta e fain - e exprimata in bucate si deja pregatesc atenta meniul si aleg vinurile si am gasit si anghinare, chiar daca in ulei de floarea soarelui).
Sa vad pe urma ce scuza mai am! Pana in august nu mai am deadlinuri – decat personale, alea pe care le tot amin.
acu ca m-am vaietat, ma pot duce sa imi vad filmul de duminica seara! ma mai spovedesc peste o saptamana!
