mmm later edit
nu, nu imi pare rau. si alea de ma deranjeaza le consider plata biletului la spectacol. si nu mi se pare scump deloc.
sunk cost nu e pentru oricine, dar merita aruncatul in gol oricand decat sa ramai agatat in calculul pagubos al investitiei care nu devine naibii o data rentabila (investitie= timp, asteptari, rabdare). e drept – e al dracului de greu prima data, dar senzatia de libertate de dupa merita tot zbuciumul.
Si azi – pe cai nestiute, cum se intampla de obicei – am primit ambalat ciudat cea mai neasteptata confirmare, desi nechemata, ne-necesara. Nu mai are nici un rost, demonii aia erau de mult scrum, dar ma face sa rad: cineva acolo sus sigur are simtul umorului. 
) Sunt o persoana cu imaginatie – dar asa departe cu scenariile nici macar eu nu mersesem. Prea seamana a reversul medaliei si al urarilor “de bine” pentru altii devenite realitatea cotidiana proprie.
uite d-aia ma simt bine acum, aici – cu mine, cu oamenii care mi se intampla si cu lucurile pe care ajung sa le cunosc! si acesta e doar inceputul povestii!
