ca asa am facut: am promis.
prin urmare, s-a intamplat dupa cum urmeaza: am citit azi ca dom´primare o sa inaugureze pasajul universitatii, ala la care sunt eu atenta daca nu sunt incaltata in bocanci dimineata (si nu sunt atat de norocoasa incat sa fiu..) ca sa nu ajung sa studiez marmura aia mai de aproape decat as vrea. Nu prea am inteles ce ar fi de inaugurat: deja de o saptamana e un brad pe mijlocul pasajului, de undeva se canta diverse “de sezon” (cum am vazut ca sunt etichetate mai nou), un nene cu vesta fosforescenta isi omoara timpul pe acolo, politia are usa metalica (pentru siguranta probabil!) si scarile spre metrou sunt oricum blocate de un “intreprinzator” care vinde servetele, umbrele si ce-o mai fi, dar mai ales este in drum. in drumul tutulor.
dimineata era liniste si pace, marmura lucea, lumea se concentra la pasi exacti, siguri si rasufla usurata in dreptul scarilor, intreprinzatorul intreprindea.
seara – merg mai incet sa vad ce inaugurara: la primul magazin pe stanga cum ies io vis-a-vis de universitate nu mai ardea nici un resou, nenea cu vesta reflectorizanta patrula, politia inchisese, intreprinzatorul se retrasese daaar – chiar cum iesea de la metrou flancau scarile si pe stanga si pe dreapta 2 ….napastuiti ai soartei, cu grave disabilitati daca e sa ne luam dupa pozitia in care incremenisera.
cum am promis insa, in loc sa mai zic ceva acum despre orice, mai mentionez atat: cum bani nu dau dinainte de filantropica, m-am scotocit in geanta dupa eugenia pe care o uitasem din weekend acolo, am desfacut-o si le-am dat cate una la fiecare. si le-am urat sanatate! au ramas blocati, cu eugenia in mana si eu am uitat si de luciu si frecusuri si am mers cat am putut de repede pana la scari, unde se instala iluminatul treptelor si cred ca si o mana curenta. sper sa fi mers suficient de repede sa nu ma fi ajuns “urarile de bine” ale napastuitilor. stiu ce au spus prima data dupa ce si-au revenit din uluiala: o eugenie, fa?! O EUGENIE?!? beeeep!!!!
