sau cum mai umfli cateva pompe la ego. Poate in lipsa de bani pentru suficienti cai putere, sau telefoane atat de destepte incat nu le folosesti decat ca sa dai sau sa primesti un apel, eventual mesaj, ca in rest le fac ele pe toate, sau pentru ca numai asta stii cine naibii mai esti si care iti e rostul, drumul si de ce te dai dimineata jos din pat sau …..mama naibii stie de ce – dar mi se pare ca obsesia titlului de pe cartea de vizita devine un plan in sine, un motiv pentru care sa te lupti, un motiv pentru care – nu-i asa, sa traiesti! 
Ala – si mai ales ala – ajunge sa spuna ceva despre tine cand ajungi intr-o intalnire. Daca nu e cu suficienti “executive”, “senior”, “director”, “managing” sau – culmea culmilor, echivalentul lui profesor doctor inginer (si parca mai era ceva) – president, general manager – pleci nu cu stangul in discutii, ci esti de-a dreptul intr-un “scaun electric” (dupa cum ne-au invatat alesii).
nu ai decat sa te descurci cumva sa demonstrezi pe urma ca tu esti TU, ca numele e mai mult decat suficient si ai ce sa le spui, poate ar fi bine sa isi ia notite chiar. Dincolo de carisma, trebuie sa poti sa ii convingi ca ai dreptul si discernamantul de a lua decizii si intalnirea nu e degeaba, chiar daca nu ai nici un titlu din alea de mai sus pe cartea de vizita. Si asta e al dracului de greu – s-au intalnit ei cu chief marketing officer care a spus da si a iesit – no fucking way si au mai patit asa si cu alti cx(b)o-i – cum ar putea sa functioneze cu neica nimeni? Eh, spune – cum?!?
Habar nu am – dar cum aflu, dau de veste! 
)
