... ca inainte de vacanta!
Am ajuns la Frankfurt, 6 luni mai tarziu inca mai despachetez, ne-am gasit un ritm, pe urma ne-a fost dat peste cap si am cautat altul, mai bun – cred ca am dat de el. 
Am avut planuri marete sa imi folosesc blogul fix pentru motivul pentru care l-am deschis – si anume terapeutic, dar as fi scris despre lucruri serioase si am vrut sa imi fac temele inainte. Inca mai lucrez la ele, temele, dar curand, dupa vacanta, am de gand sa deschid o pagina noua pe blog in care sa scriu despre legastenie. Pentru mine – ca sa imi clarific lucrurile, si pentru alti parinti ca mine care nu pricep de ce le e asa greu copiilor lor sa faca diferenta intre b si d, p si q si sa tina minte in ordine zilele saptamanii, lunile anului si si si si …..
Nu ca mi-ar fi mult mai clare lucrurile acum – cand dupa teste si verificari – pot sa pun un nume greutatilor ikikai – si inca ce nume: legastenie. Daca l-as fi auzit acum cativa ani, as fi spus ca are legatura cu ceva miscari ale picioarelor. 
Dar scrisul despre legastenie si terapiile prin care trece ikika – cu bucurie, chiar daca suna asa serios, exercitiile pe care invat sa le fac cu ea acasa – merita puse pe hartie, poate ajuta si pe altii, poate ma ajuta mai bine si pe mine.
Dar toate la timpul lor – si pana una alta, in loc sa fac bagaje, imi adun mintile aici – pentru ca in sfarsit, 4 ani mai tarziu, ma tin de promisiune si plec spre Provence. Atat mi-a luat ca sa am curaj sa refac planurile si sa merg singura, dar pentru amandoua.
Si abia astept!
Vacanta frumoasa si promisiuni implinite!
