d-ale soferiei – take two

exercitiul motivational al ultimelor 2 saptamani a fost sa identific cele mai cretinoide mutre din spatele volanelor si sa imi spun: daca asta a reusit, o sa imi iasa si mie. Ceea ce e evident fals: asa cretinoid, poate are vreun simt special pentru condus  sau poate e vreunul din clientii nenumaratelor scanadaluri legate de permise pentru toata lumea, daca vii d-acasa cu banii potriviti.

Una peste alta, saptamana viitoare am ultima sedinta si eu una, sunt foarte multumita de progresele mele. Evident, instructorul e foarte nemultumit ca iau curbele inca prea incet si ori nu suficient de strans ori prea strans, dar cum sa ii explic ca acest echilibru al curbei pe care inca nu l-am gasit inca este muuult imbunatatit pe varianta motorizata cu 4 roti: la bicicleta cobor, imping frumos bicicleta pana trec de curba si pe urma merg mai departe.

Pentru linistea si siguranta mea – o sa mai fac vreo 2 sedinte peste alea minime obligatorii dupa care va trebui sa fac fata diferentei de “cazane”: eu fac scoala pe un Logan (care a ajuns sa mi se para o masina foarte fiabila si robusta ) si va trebui sa conduc o mazda care imi e draga tare, dar care cica pleaca altfel, volanul e mai sensibil, schimbatorul de viteze nu e unde il stiu.

Colegii aia ai mei de scoala soferistica de care pomeneam in primul episod cica sunt foarte relaxati: cred si eu, asa eram si io la 18 ani, inconstienta ajuta foarte mult. Acum nu imi mai ramane decat sa imi aduc aminte (iar!) ca toate trebuie facute la timpul lor, pana si soferistica, altfel ajungi inevitabil sa le iei prea in serios!

si uite tocmai d-aia – cand o sa imi dau demisia si o sa fiu iar libera, printre joburile pe care am de gand sa le incerc, e si taximetria! Am zis!

d-ale soferiei – take one

si uite asa incep o noua categorie, de fapt ce spun eu, ca acum daca as fi sincera as recunoaste ca e chiar inceputul unei adevarate epopei. dar suna prea maret pana si pentru mine si ma sperie si uite de-aia o las categorie, na!

introducere: dupa lupte seculare care au durat toata tineretea mea, pentru ca nu mai vroiam sa raman corigenta la plimbat cand si cum vrea io, m-am dus la scoala de soferi.

nenea instructorul este un dragut, mi-a recunoscut ca de obicei are mai mult tineri care mai au cateva luni pana la 18 ani si sunt nerabdatori sa se avante pe soselele patriei si acu, dupa 4 sedinte, il cred. Are asa rabdare si vorbeste atat de clar si raspicat si iti explica pana si materialul huselor incat sunt sigura ca de fapt 90% dintre clientii lui nu au inca drept de vot.

insa mie imi place de el asa cum e – ma pacaleste sa cred ca totul este foarte simplu, e doar o chestiune de coordonare in spatiu, timp, pedale! si si de-aia deja imi place foarte mult cum se intampla lucrurile si abia astept sa imi conduc singura masina, sa nu o mai astept pe mama sa o mai mute prin parcare.

in general ne intelegem foarte bine: el explica de genul: “cosorul lui moceanu are doua parti: una lemnoasa si une fieroasa” iar eu raspund, mandra si sigura pe mine, cand ma intreaba cate parti are cosorul: “2: una lemnoasa si una fieroasa” spre satisfactia lui totala: stia el ca e un bun profesor!

la ultima sedinta insa l-am dezamagit! nu mi-a spus nimic, dar mi-am dat eu seama ca prea a fost atent pe urma si parca vorbea si mai rar si se uita insistent la mine sa vada daca am inteles.

toata neintelegerea a pornit de la stanga- dreapta uite asa:

- Acum o sa intoarcem! – el

- La stanga sau la drepata? – io

- Cum la dreapta?! – sare el foarte dezamagit. Numai la stanga se intoarce! – cu tonul de “ce-o fi in capu´lu´asta si io care o crezusem femeie cu scoala”

- si la dreapta cum ii spune? – indraznesc eu sa intreb dupa ce facusem toate manevrele alea nenorocite (cred ca am uitat sa spun dar ma enerveaza teribil ambreiajul ala – nu ma asteptam sa fie asa important, al naibii!).

- la dreapta?!? LA DREAPTA?! La dreapta FACEM! – era deja convins ca sunt varza si mi-a retras tot creditul.

Dupa cateva sute de metri si- a adus aminte ca sunt client si m-a pus sa trag pe dreapta si sa ma uit la el si m-a lamurit, vorbind foaaarte rar:

- Lacirese, fii atenta! La stanga intoarcem, la dreapta facem! Da? Ai inteles?

am inteles, evident. Nu inteleg insa de ce tot spune ” sa pornim de pe loc”. Ce naiba inseamna asta? Cum altfel sa pornesti? Sa nu imi vina careva cu “pornit din rampa” ca si rampa tot loc e, nu?