asa imi venea sa spun de fapt “cluj reloaded” sau “cluj strikes again” – pentru ca se potriveste si pentru ca am io o teorie cum ca in alta limba spui mai linistit lucruri mari, insa…. hai sa fie doar partea a II-a deocamdata.
asadara, saptamana de se incheie am ajuns iar la cluj. Tot cu treaba si mai pe fuga de data asta, ca am avut zbor de dus la pranz si chiar daca m-am intors cu ultimul avion din zi de acolo, tot s-a dus jumatate de zi. Irelevant insa, pentru ca oricum a fost una din zilele alea cat 3 si la finalul careia te simti plin de viata totusi.
Din toata ziua nu voi povesti decat un episod si anume “Cadoul”
Luasem pentru un baietel un cadou fain, imbracat in hartie cu barcute si pe care l-am pazit foarte atenti tot drumul. Punga era mare si o duceam cu grija sa nu stricam ambalajul, care facea parte din concept. Am ajuns la Cluj – soare, frumos, zapada pe ici pe colo. Ne-am dus spre taxiuri, l-am luat p-ala de era “la rand” cum ni s-a explicat si omul, vazindu-ne cu ditamai punga, ne deschide frumos portbagajul. Aveam loc de intalnire cu omul nostru la Spitalul de Recuperari din Zorilor (da ma, incep sa stiu si cartierele, acu 15 ani stiam doar de manastur si grigorescu, unde am si stat).
pe drum mie imi suna telefonul, toar´su meu butoneaza sa isi verifice mailul, ajungem, platim si coboram grabiti (eram inca pe turatie de capitala – si asta e tot ce vreau sa spun despre asta!). Ramanem in fata spitalului
, termin io de vorbit si cand ma uit spre insotitorul care este il vad ca da disperat din maini: Hai, ca am uitat cadoul in taxi! Mergem nauci pana la intersectia cu bulevardul, ne uitam in toate partile, in parcarea benzinariei de vis-a-vis, mie mi se si pare ca vad ( de vreo 3 ori doar
) taxiul buclucas – nimic.
Urcam obiditi sa ne vedem de treburi si nici unul din noi nu a fost in stare sa se concentreze fro juma de ora, desi venisem cu treburi importante. Inghitim pana la urma galusca, ne vedem de ale noastre, urmeaza alte 2 episoade de “ce e ma cu clujul asta?! vreau si eu” despre care poate povestesc altadata si se face 9 seara si trebuie sa plecam sa prindem naibii avionul.
Si urmeaza asa: ajungem la aeroport, trecem intr-o doara si pe la sosiri sa verificam daca nu cumva taximetristul nostru e p-acolo. El nu era, dar au iesit din aeroport toti taximestristii care asteptau si noi incepem:
- stiti, am venit azi dupa-amiaza cu avionul de bucuresti si am uitat un pachet in taxi
- da, o sacosa neagra, la recuperari.
- nuuu, era un cadou intr-o punga alba si in taxi am uitat-o!
- da dom´le, cadou de copil, la recuperari
- nu, nu, ala cred ca e altul. noi in taxi am uitat pachetul, ala nu e al nostru. na, asta e!
- cum? ca la recuperari a fost
- incepe sa ne fileze si noua lampa si ne repezim: daaa! asa e! la recuperari! noi suntem aia! la recuperari am fost! (noi credeam ca “recuperari” e frun birou de lost&found din aeroport)
pe scurt: ne-au dat numarul taximestristului, am vorbit cu el, a doua zi cadoul a fost recuperat, baietelul deja se joaca cu postal office de la Thomas&friends.
taximetristul nostru ne asteptase 20 de minute la spital, dupa ce si-a dat seama ca am uitat pachetul la el si cand a ajuns la aeroport a anuntat si pe toata lumea, poate venim sa intrebam. A vrut sa vina sa ni-l aduca la 9.30 seara la aerport si nu a avut nici o problema sa se intalneasca a doua zi sa il predea destinatarului.
Acum io ma gandesc ca asa fapta nu trebuie sa ramana “nepedepsita” si cum nu stiu cand mai ajung in cluj, ma gandesc sa il dau la ziar. Ce zici anutza , e loc la Clujeanul matale de asa anunt?
si de incheiere – cum sa nu vrei sa te muti acolo?