Lumea in jurul meu e prinsa intre bilanturi de final de an si rezolutii ambitioase pentru 2009. Ce le da cu virgula la bilant este pus fie pentru la anul, fie la “asta a fost sa fie” si toti au planuri: sa se lase de fumat, sa slabeasca, sa promoveze, sa faca un copil, sa se marite/insoare sa, sa, sa!
Am incercat si eu, timid, un bilant acolo, sa fie, mai ales ca eram buna la concluzii d-astea si nu mi-a iesit mare lucru: nu pentru ca nu as avea deopotriva intamplate si neintamplate, amanate sau deja bifate, dar pur si simplu nu mai vad rostul la raportul asta catre mine insine! 
Cand am vazut ca asta nu imi iese, am zis sa recuperez la rezolutii insa si aici nu mai am convingere sa ma mint: nu cred ca ma voi lasa de fumat, nu am nevoie sa slabesc si ce mi-as pune eu in plan pentru inca un an e deja in diverse faze, stadii si nu pot si nici nu am chef sa fac organizare, mapare si matrixuri si cu zilele mele. Sigur – vreau sa merg in Cuba la anul si mai vreau sa imi fac si casuta aia de cob pentru care deja strang crengi de copac si pietre si mai vreau sa invat sa schiez – insa nu pot sa le pun cu liniuta intr-un plan. Le vreau – vor fi! Si pentru ca la astea cu bilanturi si rezolutii si critici si autocritici nu imi iese, imi aduc aminte macar de superstitiile mele: vine un an impar, astia au fost cei mai buni ani ai mei, deci abia il astept! Si asta imi e suficient.
Scapata de grija momentului am putut sa lenevesc cateva zile, sa citesc, sa ma plimb prin oras, sa ma vad cu prieteni si sa adorm la ore mici in noapte: toata ziua care urma era a mea, numai pentru mine. E asa o voluptate sa te trezesti dimineata fara nici un plan si sa faci ce ai chef incat cred ca de-aia nu imi ies nici rezolutiile. Daca mi-as face un plan strict, pe puncte, m-as simti vinovata sa nu il urmaresc riguros si de ce sa imi stric bucuria de a cumpara bilet pentru NY in loc de Havana sau de a merge la cursuri de croitorie in loc de schiuri?Cursuri care nu sunt pomenite doar asa – vreau sa fac si d-astea, nu stiu insa cum sa mi le strecor in program si sa imi anunt seful ca am nevoie sa plec cu jumatate de ora mai devreme de 2 ori pe saptamana.
Acestea fiind zise, ma pregatesc sa sting lumina si sa incui usile: ma duc sa imi incep anul la marginea lumii, prima data dupa multi ani!
Iar pentru 2009 va doresc ce imi doresc si mie: sa vi se intample oameni, sa cunoasteti locuri, sa va duca si sa va aduca numai bine, numai bune! Si nu uitati de sanatate, evident!
