the after party

aniversara a trecut cu bine si desi imi promisesem ca blogul asta va fi in primul rand terapeutic - abia acu am curaj sa imi recunosc indarjirea, ingrijorarea, incordarea. Alea de apareau din senin si ma sugrumau si ramaneam in garda, cu simturile alterte o vreme - sa vad, sa stiu, sa ma misc daca va fi sa fie.

Acum s-au dus ca o apa, doar au curatat in urma. Nu imi fac iluzii - o samanta a ramas sigur - imi vor mai fi tovarasi - dar am io asa o banuiala ca nu vor mai fi ca in ultimul an.

Sunt zen acu - astept sa imi creasca aluatul pentru o placinta, ascult smart fm (care e cheesy de-a dreptul - insa disco is not dead si chiar si canticelele de iubiri neimplinite imi par optimiste) siiii mi-am facut si speech-ul de cerere de marire de salariu.

argumentele s-au insirat frumos ca margelele pe ata - mi-am verificat body language in oglinda, ocazie cu care am descoperit ca am pleoapa stanga putin cazuta :)), ceea ce face bine la discurs (imi da o morga foarte serioasa chiar si cand rad) insa cred ca ar fi bine sa ma duc la doctor de data asta. Fara sa ma mai vaiet prin birou cum am mai facut cand eu de fapt m-am laudat ca dorm atat de relaxata ca ma trezesc cu mainile amortite si imi ia ceva vreme pana pot sa imi coordonez miscarile. F. mi-a stins lumina - m-a suspectat imediat de reumatism poliarticular (sau era poliartrism reumatic? :D) - nu mai stiu - cert e ca m-a anuntat ca o sa mor asfixiata daca asta e!

Acu sper sa ajung la doctor inainte sa vada ea ceva - ca cine stie ce atac cerebral ii spune ei pleoapa mea si house e doar in filme si - si mai rau - poate imi distruge balonul meu de sapun si aflu ca de asta ma simt asa de bine acu!

gata aluatul! si si spoveditul in biti pe ziua asta!

 

mmm later edit

 nu, nu imi pare rau. si alea de ma deranjeaza le consider plata biletului la spectacol. si nu mi se pare scump deloc.

sunk cost nu e pentru oricine, dar merita aruncatul in gol oricand decat sa ramai agatat in calculul pagubos al investitiei care nu devine naibii o data rentabila (investitie= timp, asteptari, rabdare). e drept - e al dracului de greu prima data, dar senzatia de libertate de dupa merita tot zbuciumul.

Si azi - pe cai nestiute, cum se intampla de obicei - am primit ambalat ciudat cea mai neasteptata confirmare, desi nechemata, ne-necesara. Nu mai are nici un rost, demonii aia erau de mult scrum, dar ma face sa rad: cineva acolo sus sigur are simtul umorului. :)) Sunt o persoana cu imaginatie - dar asa departe cu scenariile nici macar eu nu mersesem. Prea seamana a reversul medaliei si al urarilor “de bine” pentru altii devenite realitatea cotidiana proprie.

uite d-aia ma simt bine acum, aici - cu mine, cu oamenii care mi se intampla si cu lucurile pe care ajung sa le cunosc! si acesta e doar inceputul povestii!

mare moment mare

maine fac un an de cand m-am intors. Cum - desi priceputa de obicei in asemenea masochisme - acum nu imi vine sa fac nici un bilant, ca sa marchez totusi in frun fel asa moment de glorie personala, mi-am luat liber.

ceea ce pe termen scurt - adica azi spre final de zi la birou, cand am realizat ca am dat cererea la semnat de joi - mai rau m-a incurcat. Imi intrasem in ritmul de marti deja - eram adecatelea pregatita cu arme si bagaje sa fac fata unei saptamani cu toate ale ei si acu marti liber era nuca in perete, tichia chelului, cireasa … cireasa!

am luat pauza de o tigara ca sa ma adun totusi - ce naiba, asa moment la care ma gandeam inca de cand faceam planuri pentru bagaje si eu nu gasesc nimic inaltator sa imi spun mie in sedinta de critica si autocritica?

sa incepe cu alea bune asadar:

- au pus flori  pe bulivare la summit

- cica ar fi alegeri, nu ma intereseaza - mi-am consumat capitalul de voturi pana spre 60 de ani si ma bucur ca pot sa verific asta in lupta ce vad din afise ca se da acu

- lumea se imbraca mai colorat (desi e foarte adevarat, despre foarte multi/multe as putea spune ca se dezbraca foarte colorat)

- cumva pe nesimtite, dar in momente importante si dragi mie, am simtit ca aici imi e locul, in ciuda celor de mai jos

si acu mai aprind o tigara ca urmeaza alea rele, si e de pus la liniuteee:

- orasul e varza: murdar, schilodit de borduri refacute a n´spea oara si cladiri ca niste svaitere

- toata lumea are masina - ca poate! - si chiar daca, are mare grija de ea si arunca chistoacele, pet-urile si pungile pe geam

- transportul in comun ar avea sanse sa devina cel mai bun loc pentru apropiere umana de succes (e obligatorie asta), daca lumea ar descoperi apa calda, sapunul si alte mofturi d-astea

- nu am cumparat in afara de mancare nimic de cand am venit! nu pot sa ma impac cu preturile la pantofi, haine, electrocasnice. Nu vad imbunatatiri pe termen scurt (in ce ma priveste, ca de la preturi nu am pretentii). A - am cumparat evident diverse prostii de la ikea - da´numai d-alea la care pretul ron=pretul euro din ffm.

- de fapt nu imi place ca oamenii sunt agitati si stresati si pompieri. Merge si asa, ia o poseta in cap ca vreau eu prima la scara rulanta, vagonul asta de metrou e al meu si d-aia umblu cu burta goala, put si ascult manele, ia mai da-i dracu´, ce´s io fraeru lor sa caut un cos de gunoi?, fata, sa vezi!.., foarte tare, frate!, prea tare, man

Toate astea duc la un efort suplimentar de a nu intra in joc, de a refuza sa te impingi ca vita in usa vagonului la metrou, de a nu uita sa spui “imi cer scuze”, “va multumesc”, de a pune in geanta hartia de la corn daca intre timp cosul de gunoi a disparut sau da pe-afara. Si mai ales - sa nu iti uiti de tine si de ale tale!

Cu mici derapaje de ciuda cateodata - pana acum nu mi-am iesit din papucI!

si ma gandesc ca daca am trecut anul fara sa imi fac iar bagajele - am sanse la o re-integrare personalizata!

,.? am zis! :))

si s-au ingramadit zilele peste mine si ma si mir de timpul pe care il am acum sa mai scriu putin - terapeutic, evident!

Am realizat in sfarsit ce pietricica duceam in pantof de ceva vreme: in ro, dar mai ales in Bucuresti - ora e mai scurta, ziua se termina mai repede. Sunt si-gu-ra de asta! Sunt convinsa ca exista dovezi stiintifice care sa explice fenomenul, dar nu au fost facute publice din motive evidente! :))

Dar eu stiu, masor si verific deja de ceva vreme asta si acum imi explic de ce sunt mereu pe fuga, de ce imi raman atatea locuri unde nu am ajuns desi sunt mai mereu plecata, de ce au ramas atatea nefacute prin casa desi in fiecare zi mai fac cate ceva.

sau poate, totusi, de la primavara asta nauca sunt eu pe alta frecventa si altfel simt oamenii si timpul. Oricum - ultimele saptamani sunt un puzzle care inca nu s-a imbinat si de la calugarita cu geanta Joop! care se uita lung la vitrine pe Calea Victoriei la sedinta de bloc toate care mi se intampla acum prea mi se par de scenariu ca sa nu le las sa se aseze inainte sa le povestesc.

sa vedem ce imi iese dupa saptamana nebuna ce sta sa inceapa (de-aia si cred ca scriu: ca sa imi fac curaj). Voi culege ce am semanat, voi sfrasi vinerea in cadru oficial si sambata in sfarsit va fi randul unei promisiuni sa fie bifata (dar asta e fain - e exprimata in bucate si deja pregatesc atenta meniul si aleg vinurile si am gasit si anghinare, chiar daca in ulei de floarea soarelui).

Sa vad pe urma ce scuza mai am! Pana in august nu mai am deadlinuri - decat personale, alea pe care le tot amin.

acu ca m-am vaietat, ma pot duce sa imi vad filmul de duminica seara! ma mai spovedesc peste o saptamana!

 

para(v)anghelia noastra de toate zilelele

mi-a placut orasul azi: era liber si luminos si ce lume nu il parasise inca nu se grabea, nu se impingea, nu vorbea tare la telefoane - parca erau toti muste iesite la soare.

acum insa nu mai sunt asa de sigura despre oras. si nici despre locuitorii aia putini ramasi, asa de civilizati azi dimineata. In coltul meu de strada de la rascruce de drumuri si intersectie de nu´s ce cladire administrativo-ceva, unde, e drept, e mai greu cu parcatul in serile de sfarsit de saptamana dar e foarte liniste si pace in rest, s-a intamplat ceva. E un fum greu in aer, duhoare de mititei si mai dincolo dinspre coltul primariei rage unii - cred ca proconsul, nu pot fi precisa, da´asa seamana.

ce naiba se intampla? cine a stricat echilibrul? ce e cu chermeza asta?

1 mai nu mi se pare o scuza suficienta! si nu sunt sigura, dar parca mici si paine au fost interzisi prin lege la asa adunari obstesti cu iz de “hai sa mancati ca sa ne votati”.

si iar, categoric!, nu sunt deloc de acord cu poluarea asta multipla care mi se intampla si chiar daca primaria - sau primariile, ca si a lu´marean e tot p-aci - au aprobat paranghelia, nu cred ca e legal. Sau daca e - ar trebui interzis.  Si iar imi e ciuda pe mine - habar nu am daca in asa situatie se egzista fro lege care sa imi dea dreptul peste juma de ora - cand pana si aici incepea parca perioada de liniste pe scara - sa pot reclama. si sa imi spuna unde reclam primaria ca si-a acordat autorizatie de circ.

pentru ca in jurul meu s-a incetosat de tot, refuz totusi sa cred ca toata lumea face gratare in buricul targului si poate totusi e frun fenomen meteo. Si daca e sa ploua - ar fi bine sa inceapa mai repede. Deja nu cred ca o sa mai mananc mititei 5 ani de acum incolo.

sta-v-ar in gat!