Arhive pe categorii: 2xmami

didi&dexter’s mom

Standard

asta sunt eu!
ikika foarte vesela, exuberanta, dorindu-si sa devina fluturas sau magiciana :P. convinsa la 7 ani si ca si Mos Craciun si Iepurasul de Pasti exista, doar ii rateaza ea mereu si bebedinul, cu falcutele lui care ii dau o mutrita serioasa mai tot timpul si cu ochii mari cu care te urmareste de parca ar intelege tot, doar te supravegheaza.
din ciclul „didi&dexter’s mom”, azi primul episod:
– la cateva zile dupa ce am venit de la maternitate, il schimbam pe bebe de scutece. Ikika acceptase cu greu ca nu poate sa faca ea asta, dar statea p-aproape, sa vada tot. Si odata o aud ca intreaba:
– ce e asta??? are un creier aici? ca arata ca un creier!
Io rad si ma trezesc ca ma ia gura pe dinainte:
– da, baietii au o parte de creier aici.
A povestit mai departe si lu’ tatalor si lui stef si si lu’ bunica-su – le explica cum stie ea ce fel sunt ei impartiti.
Si a ramas cu obiceiul sa ma intrebe daca l-am spalat bine pe bebe la creierul de jos.
iar eu astept momentul in care o sa pot reveni asupra explicatiei, sa nu o las asa.

Reclame

eu=>noi, in lumea piticilor

Standard

facem baita, papam, ne jucam, ne plimbam, plangem, ne doare burtica, ne ies dintisorii
avem paturica, degetele, patut, cadita, urechiuse, picioruse.

imi aduc aminte de vremea cand nu aveam copiii, ca ma zgariau conjugarile astea, mai ales cand copilul era la scoala deja intre timp. Am ajuns insa si eu sa le folosesc – nu stiu cum, destul de rar si cand vorbeam cu oameni apropiati – dar le-am folosit si ikika a devenit de sine statatoare, stapana verbelor, cam pe la 3 ani.
Acum vad ca doar baita si plimbare sunt la plural, in schimb totul este la diminutiv.
Nici nu cred ca ai avea cum altfel – cand stapanul lucrurilor nu iti ajunge nici pana la genunchi si inca nu ai gasit o floare care sa aiba petalele asa de mici ca unghiutele lui.
ca e ok si in firea lucrurilor – mi-o confirma chiar ikika: daca spun ai grija la piciorul lui, ma corecteaza: mamiii, io am picior, bebedinul are piciorus! Si revine – cand o sa aiba si el picior? cand o sa fie cam atata? – cu mana in aer cam in dreptul ochilor ei
.

Buna dimineata lume!

Standard

e prima zi de primavara.
a trecut ceva vreme de cand ma laudam ca am infrant, evident ca de     atunci   s-au intamplat multe si dupa marele moment al intalnirii, am trecut  peste colici, prima baita, plimbarile prin orasul sub zapada.
Intre timp, bebedinul (care creste ca in poveste) a prins glas si povestim toata ziua – eu cu mirari si minunari in voce, el cu intonatie si mutrite potrivite.
Ikika e mereu pe langa noi, cu noi, peste noi – parte din poveste. Fascinatia mea e dubla – sa retraiesc iar toata magia alaturi de un bebe si sa le re-descopar pe toate in alt fel, in alta lumina, datorita observatiilor ikikai.
Ca si in viata, nu e greu, e doar complicat sa imi impart ziua intre reprize de alaptat, somnic, plimbat si temele de clasa intai, sa gasesc echilibrul intre baita de seara a bebedinului si povestea de noapte-buna a ikikai, sa gasesc sau sa inventez timpul pentru calcat rufele ca de papusa si copt o tava de cookies – surpriza pentru ikika.
Cu toate astea, cand adorm la ore mici, cu toata oboseala din oase – nu e nimeni mai impacat si dand pe dinafara de o fericire calda, de inceput de lume – ca mine.
ceea ce va doresc si dumneavoastra! 🙂