Arhive pe categorii: daily flops

30 de arginti

Standard

atat a fost plata lui iuda. a sfarsit agatat de un pom. a stabilit insa un standard si a facut istorie – cati altii nu i-au re-editat „manevra” fara a reusi totusi sa devina reper 😀

ca iudele sunt printre noi e o chestie bagatelizata de toata lumea pana cand devine o experienta personala, care te zdruncina serios, oricat de mica ar fi tradarea. Cum, fata aia draguta s-a dus si a povestit asta si aia? Si ii raporteaza de la inceput sefului cand vii, cand pleci, cu cine si de ce? Nu, nu se poate – si el face d-astea? Pai bine, dar el a venit la mine si mi-a zis aia si ailalta si era suparat si l-am si compatimit si i-am luat bilete la film pentru el si iubita lui ca sa mai uite, sa ii treaca ….

eu mi-am avut parte de zguduiala personala demult, foarte devreme. Dupa nauceala initiala – m-a ajutat in toti anii de dupa sa iau oamenii asa cum sunt, sa nu ma mir si mai ales mi-a impus aproape natural o atitudine pe care poate as mai fi slefuit-o, ca sa dea mai bine, sa nu fie prea agresiva: cea mai buna minciuna e adevarul si chiar daca e inconfortabil initial, oamenii vor invata ca in ce te priveste stiu mereu cum stau. Unii vor aprecia si asta ii va linisti, altii vor contesta mereu asta – dar e deja problema lor.

acum insa, dupa alta telenovela croporatista, imi dau seama ca desi stiam ca se intampla si asa, tot nu pot intelege de ce? ce ii mana pe oameni sa isi toarne colegii? de obicei chiar p-aia cu care merg la sala, au iesit la film, au baut un suc? pentru ce ai face asa ceva? te simti mai bine, iti da sefu´mai multe bonuri de masa, iti muta biroul mai la geam? sau te pomenesti – si mai hidos – ca ei chiar cred ca fac bine, sunt niste justitiari care duc fro lupta importanta?

indiferent cum ar fi – stupefactia mea vine acum de la faptul ca iudele de azi sunt niste copiii, care ar fi trebuit sa isi pastreze o bruma de inocenta, de spirit de fair-play, de incredere nu atat in ceilalti cat in ei insisi. Si pe urma, ma gandesc ca daca au inceput atat de devreme, unde vor ajunge? Departe – categoric! 😀

Reclame

sondaj stupidnews

Standard

….aaaa, astia hotnews

Sondaj in parteneriat cu MediaCity

In conditiile actuale ale pietei imobiliare, nu cumperi pentru ca: (bifeaza toate raspunsurile aplicabile)
(Mai multe răspunsuri posibile)
  • Piata bancara e instabila
  • Nu ai bani/posibilitate de finantare
  • Au scazut randamentele investitiilor imobiliare
  • Astepti stabilizarea preturilor
  • Nu ai garantia ca proiectul va fi livrat
  • Momentan nu ai nicio nevoie imobiliara

link

cel mai tare sondaj pe anul asta – parca si-ar face mana pentru electorale (sau dimpotriva – au castigat experienta).

sa il facem cu grija, sa iasa cum trebuie. Optiunea „Preturile sunt prea mari” nu intra in discutie. 😀

Mistery Mayor

Standard

am zis ca nu ma bag, NU ma bag! Am zis!

si am zis degeaba ca toata arta mea poietica „ce am io cu astia, cine sunt ei si incotro se duc” vor ramane istorie si ma voi interesa mai mult (daca chiar mi se pare imperios necesar) de drepturile paduchelui de lemn decat de clasa politica romaneasca (nu ca diferenta ar fi prea mare – acum imi dau seama).

in fine – pana azi am rezistat, insa acum se aduna dupa cum urmeaza: dom doctor premarele nostru s-a dat in ziare duminca (sau cand o fi fost, io duminica citesc presa) si mai ca nu isi facea cruce: cum dom´le, pasajul de la Universitate e neterminat? si plin de gunoaie???? si o sa fie gata la sfantu´asteapta, aaahhh, astaa, nicolae??!! Nu-se-poa-asa-ceva-dom´le! In 2 luni sala de banchet sa vad aici. Peste asta am citit mai acu 2 zile de mistery shopper si asa mi-a iesit plan de cai verzi pe pereti, visat cu okii holbati la luna in crestere: Mistery Mayor.
Sa faca parte din fisa postului si sa fie obligati sa aiba un numar de asa incursiuni pe fiecare mandat, care sa se finalizeze cu raport clar, amanuntit si cu masuri care sa fie verificate de o comisie aleasa aleatoriu dintre -nu-i asa? – alegatori. si comisia sa fie mereu alta. si sa existe dreptul de a fi demis din functie daca nu respecta toate astea.
io personal as vrea sa fac parte din comisia de verificare a masurilor pentru transportul in comun, de plasare politisti cu amenzile la ei in trafic si in comisia de spatii verzi. si, daca mai ramane loc si nu sunt expluzata din tara, si in aia de acordare de autorizatii de constructii.
a, pasajul de la Universitate a intrat azi iar in lucru, ocazie cu care am sesizat (desi p-acolo ajung zilnic) urmatoarele: nu erau sparte cam 40% din dalele de pe jos si tot cam atat din ce-or-fi-alea-de-pe-pereti, desi se lucreaza – nu par sa aiba un plan pentru momnetul in care vor sparge dalele de pe poteca pentru calatori (poate ne pun vreun podet suspendat?), habar nu am daca s-a luat in calcul pentru cosmetizare si iesirea dinspre Campineanu (dar asta poate e pentru mandatul urmator).
abia astept sa vad ce iese in 2 luni.
i´m watchin´ you! 😀

para(v)anghelia noastra de toate zilelele

Standard

mi-a placut orasul azi: era liber si luminos si ce lume nu il parasise inca nu se grabea, nu se impingea, nu vorbea tare la telefoane – parca erau toti muste iesite la soare.

acum insa nu mai sunt asa de sigura despre oras. si nici despre locuitorii aia putini ramasi, asa de civilizati azi dimineata. In coltul meu de strada de la rascruce de drumuri si intersectie de nu´s ce cladire administrativo-ceva, unde, e drept, e mai greu cu parcatul in serile de sfarsit de saptamana dar e foarte liniste si pace in rest, s-a intamplat ceva. E un fum greu in aer, duhoare de mititei si mai dincolo dinspre coltul primariei rage unii – cred ca proconsul, nu pot fi precisa, da´asa seamana.

ce naiba se intampla? cine a stricat echilibrul? ce e cu chermeza asta?

1 mai nu mi se pare o scuza suficienta! si nu sunt sigura, dar parca mici si paine au fost interzisi prin lege la asa adunari obstesti cu iz de „hai sa mancati ca sa ne votati”.

si iar, categoric!, nu sunt deloc de acord cu poluarea asta multipla care mi se intampla si chiar daca primaria – sau primariile, ca si a lu´marean e tot p-aci – au aprobat paranghelia, nu cred ca e legal. Sau daca e – ar trebui interzis.  Si iar imi e ciuda pe mine – habar nu am daca in asa situatie se egzista fro lege care sa imi dea dreptul peste juma de ora – cand pana si aici incepea parca perioada de liniste pe scara 😀 – sa pot reclama. si sa imi spuna unde reclam primaria ca si-a acordat autorizatie de circ. 😀

pentru ca in jurul meu s-a incetosat de tot, refuz totusi sa cred ca toata lumea face gratare in buricul targului si poate totusi e frun fenomen meteo. Si daca e sa ploua – ar fi bine sa inceapa mai repede. Deja nu cred ca o sa mai mananc mititei 5 ani de acum incolo.

sta-v-ar in gat!

dincolo de bariera suferintei :D*

Standard

sau penseaua zilei, fix din cheseaua cu dulceata de cirese amare

azi m-am urcat in metrou doar ca sa cobor iar in 10 secunde! Ne anuntau – pe noi, turma de papagali fara masini sau fara chef de a suporta traficul – ca a intervenit o defectiune tehnica deci metroul ala nu mai opreste acolo! 😀 Si nu mai opreste nici la gara si de fapt nu mai merge in directia lui.

Imediat dupa asta – cand noi (sau oare doar eu oi fi fost singura naiva?) asteptam sa ne anunte cand vine urmatorul, daca mai vine – anunta ca acel metrou, in ciuda defectiunilor – va merge in directia opusa. Imbulzeala – toti de la linia 2 se mutau la linia unu. Dupa care tacere!

Cum io seara ma grabesc la cea ma importanta intalnire a zilei (vine ikika de la gaganita) – am doua variante de plan B (taxiul sau varianta alternativa de ajuns la capatul lumii – a iesit in urma verificarilor B2).

40 de minute mai tarziu – blocata in troleu – terminam deja de finalizat worst case scenario (or sa ma sune de la gradi ca sunt la coltu´strazii, eu le spun ca sunt in trafic, imi cer scuze, ii rog ori sa ma astepte – ori sa lase ceilalti copiii pana ma descarcerez eu). Acum ca eram fix ca ciobanul din miorita si nervii pe fix ipostaza asta se mai domolisera – am trecut la de ce?-uri! (na, trebuia sa fac ceva ca sa nu ma caut de pasaport si harta :D).

De ce toata lumea se vaieta dar nu face nimeni nimic? Cat de balcanici suntem pana la urma daca nici niste semafoare nu putem sincroniza iar pulitzaii de pe traseu nu trag pe dreapta nici una dintre masinile care circula vesele pe culoarul pentru marile mijloace de transport in comun? De cata scoala ai nevoie sa faci program – pe care sa il si respecti – pentru aceleasi mijloace?

Pe urma – evident – am inceput sa fac planuri! 😀 Cum ar fi o greva a tutulor care dau banii la diverse regii de trasport, doar ca sa ajunga sa circule ca marfurile in tiruri, sa isi dea coate si posete in cap ca sa prinda tramvaiul asta si nu pe urmatorul, care Dumnezeu cu mila cand o veni?

Sa nu mearga nimeni o zi cu nici un troleu, nici un bus, tramvaiele sa plece goale si scartaind din depou iar la statiile de metrou sa fluture vantul ziarele de ieri?

3 statii si fro 20 minute mai incolo mi-am si raspuns! Dupa ce ar face o tura, doua si toata lumea s-ar lamuri ca e pe bune, soferii si vatmanii si ce or fi aia de la metrou ar pune-o de un chef muncitoresc la care ar invita galanti si „taxatoarele” si controlorii si ar ajunge pana in ora 9 a zorilor sa ne asasineze cu manele – care s-ar auzi muuult mai bine acu de pe la capatele de linie unde ei isi petrec ziua – ca doar salariu merge!

 Pierderea zilei respective se va reflecta insa! Categoric! La buget, evident! 😀 Si vom ajunge toti sa platim drumul cu tramvaiul din ziua aia la taxa de limuzina!

Cum oricat as fi de inventiva si convingatoare nu are cum sa imi iasa asa adunare in ganduri si simtiri (ceea ce cred ca e mai bine :)), nu imi mai ramane decat sa trec la fapte by my own! 

Chiar daca in curand voi putea ajunge pe jos la birou (deci voi fi independenta de regii si pretul barilului de petrol si al placutelor de frana)  – imediat cum am boletin (si trec si de faza cu fonctionarul) – eu incep cu lacramatiile! 😀

Am zis!

* bariera suferintei era foarte frumos explicata intr-o carte despre un atlet. Era momentul din cursa in care simtea ca nu mai poate, ca va crapa atunci – in fractiunea aia de secunda cat o vesnicie – daca nu se opreste, daca nu renunta, daca nu bea o gura de apa, daca nu respira adanc si pe loc. Daca depasea bariera aia – termina cursa!